Burnout-ul este cea mai înșelătoare capcană în care poți cădea, din cauza faptului că nu știi când se depășește limita dincolo de care extenuarea devine ireversibilă.

Cu toții avem stări de oboseală, dar “tragem de noi” pentru ca avem experiența faptului ca la un moment dat o sa recuperam. Cred ca cea mai toxica remarca pe care am auzit-o este “când nu mai poți, de fapt mai poți puțin!”

Dar ce e în spatele mecanismului care ne face să împingem limitele dincolo de capacitatea noastră de regenerare? O cursă tantalica și contra cronometru ca intr-un final vom atinge starea aceea de mulțumire ca suntem în sfârșit, așa cum ne dorim să fim, așa numitul EU Ideal, care vine cu promisiunea nescrisă ca vom primi apreciere, iubire și atenție așa cum merităm. De fapt este vocea internalizată a unui părinte dezamăgit permanent de cum suntem și cu așteptări nerealiste de a deveni ceea ce își dorea pentru noi.

Un tată nemulțumit și rece, o mamă narcisică care avea nevoie de realizările copilului ca să se simtă importantă și valoroasă, un frate cu care am fost comparați permanent și pe care nu puteam niciodată să-l ajungem din urmă, lăsându-ne jenați și rușinați de ce suntem și intr-o continuă așteptare de ceea ce am putea fi.

Din păcate ,această dependență de munca (workaholismul ) este adânc înrădăcinată în societatea noastră și valorizată public astfel încât nu e la fel de vizibilă ca alte mecanisme cum ar fi de pildă dependenta de alcool , droguri, etc și ca atare, mult mai greu de contracarat.

Adesea, munca compulsivă (workaholismul) funcționează ca un mecanism de apărare (maniacal sau de tip acting out). Adultul muncește frenetic pentru a nu simți un gol interior, o lipsă de sens sau traume din trecut. Când acest mecanism de apărare eșuează, burnoutul explodează.

Persoanele în burnout trăiesc adesea sub dictatura lui „Trebuie”. Terapia explorează diferența dintre ceea ce adultul crede că trebuie să facă pentru alții și ceea ce își dorește cu adevărat pentru sine. Este o trecere de la alienarea în dorința celuilalt (companie, șef, societate, părinți) la propria subiectivitate și libertate de afirmare.